Dacă suferi de sindromul colonului iritabil, este crucial să știi ce trebuie să mănânci. În cazul majorității pacienților, o dietă potrivită poate ține sub control simptomele fără a mai fi necesare medicamentele. Un regim colon iritabil nu este imposibil cât timp urmezi câțiva pași simpli.

Regim colon iritabil – ce alimente evităm și cu ce le substituim?

Lactoza se găsește în lapte și în alte lactate precum crema de brânză, înghețata și smântâna. Oricine poate face față unei cantități mici de lactoză, însă dacă vei consuma mai multă decât poate suporta intestinul tău, vei avea parte de gaze și dureri abdominale.

Înlocuiește-o cu lapte fără lactoză, lapte din ovăz, orez sau soia. Apelează de asemenea la iaurt fără lactoză și alege doar brânzeturi tari. Dacă ai nevoie de unt, alege uleiul de măsline în schimb.

Anumite legume pot cauza mișcări intestinale anormale. Încearcă să eviți legumele precum broccoli, conopidă și varza. În plus, limitează consumul de anghinare, varză de bruxelles, ceapă și sparanghel.

În schimb, în alimentație colon iritabil trebuie să incluzi vinetele, fasolea verde, spanacul, țelina și morcovii, cartofii dulci și dovleceii. Pentru a da legumelor o aromă mai bogată, folosește condimente precum busuioc, chili, ghimbir, mentă, oregano, pătrunjel și rozmarin.

Fructele conțin fructoză, iar aceasta poate cauza probleme bolnavilor de colon iritabil. Fructoza se găsește în cantități mari mai ales în mere și în pere. În cantități aproape la fel de mari o regăsim în pepeni, fructe uscate și suc de fructe.

Optează pentru fructe mai slabe în fructoză, precum bananele, afine, pepene galben, merișoare, struguri, lămâie, portocale, kiwi și căpșuni.

Cu toate acestea, cele menționate mai sus fac parte dintr-o listă generalizată, iar regimul alimentar pentru colon iritabil diferă de la o persoană la alta. Există, totuși, mai mulți pași pe care îi poți urma pentru a fi sigur că starea ta de sănătate se va îmbunătăți

Un prim pas important îl constituie jurnalul alimentar. Timp de o săptămână, scrie într-un jurnal ceea ce mănânci și ce simptome experimentezi. Dacă devine evident că un anumit aliment îți creează disconfort, încearcă să îl elimini din alimentație și observă dacă se produc îmbunătățiri. Dacă simptomele nu se ameliorează după câteva săptămâni, reintrodu alimentul în mesele tale.

Ajută-ți corpul în procesul de digestie. Mănâncă regulat, bucură-te de trei mese pe zi și de până la două gustări între acestea. În plus, încearcă să nu mănânci mai mult decât este nevoie. La fel de important este să mănânci când ești relaxat, astfel încât să îți oferi destul timp să mănânci încet.

De asemenea, nu uita să te hidratezi. Principala sursă de hidratare ar trebui să fie apa: femeile au nevoie de aproximativ 9 pahare de lichide pe zi, în timp ce bărbații, de 12 (sunt incluse lichidele din orice tip de băutură și supele). Dacă bei lichide în timpul meselor și simptomele se agravează, încearcă să consumi apa între mese.

Cea mai bună soluție în controlul simptomelor unui colon iritat este o schimbare în dietă. Un stil de viață sănătos – o dietă fără grăsimi, alcool și tutun alături de exerciții fizice regulate – aduce adesea schimbări majore.

Află care sunt TOP 5 SEMNE CĂ SUFERI DE COLON IRITABIL

 

Surse:

https://www.healthlinkbc.ca/healthy-eating/irritable-bowel-syndromehttps://health.clevelandclinic.org/take-control-of-ibs-with-low-fodmap-diet/

În prezența unor simptome ce perturbă intestinul gros care nu pot fi explicate de o altă afecțiune, specialiștii atribuie pacientului diagnosticul de colon iritabil. Nu au fost identificate cauzele clare pentru care apare sindromul colonului iritabil, însă se pare că intestinul este mai sensibil și mai reactiv la schimbările în alimentație și în starea de spirit.

Factorii care par să ducă la un colon iritat includ evenimentele tulburătoare din viața pacientului și gastroenterita, iar sensibilitatea poate fi mediată cu ajutorul serotoninei. Totuși, factorii de influență diferă de la o persoană la alta, așa că este dificilă realizarea unei liste care să conțină alimente specifice de evitat și factori de stres.

Simptome colon iritabil – primele semnale de alarmă

Probabil că cea mai bună metodă de a înțelege ce este colonul iritabil este să urmărim semnele care anunță prezența acestuia. Acestea fiind spuse, ți-am pregătit o listă cu semne și simptome care ți-ar putea sugera că suferi de colon iritabil.

  • Crampe și dureri abdominale

Cel mai comun simptom în sindromul colonului iritabil este durerea abdominală, ce poate reprezenta un factor cheie în diagnostic. În mod obișnuit, creierul și intestinul lucrează împreună pentru a controla digestia, însă în cazul colonului iritabil semnalele sunt distorsionate, fapt ce conduce la tensiune dureroasă în mușchii tractului digestiv. De obicei, durerea este localizată în partea inferioară a abdomenului sau pe toată dimensiunea acestuia, însă se întâmplă rar ca durerea să apară în partea de sus.

  • Diaree sau constipație, sau alternarea între cele două

Accelerarea tranzitului intestinal provocat de un colon iritabil poate să ducă la vizite urgente la toaletă, acesta fiind principalul factor de stres al pacienților care suferă de acest sindrom. Persoanele cu un colon iritabil la care predomină diareea prezintă un scaun apos ce conține, adesea, mucus. La polul opus, există situația în care tranzitul intestinal este încetinit, unii pacienți având mai puțin de 3 scaune pe săptămână. Cel mai sever caz este acela în care diareea și constipația sunt alternate, fapt care duce la puternice dureri abdominale.

  • Balonare

Digestia alterată produsă de un colon iritabil duce la o producție mai mare de gaze, fapt care cauzează balonarea. Majoritatea pacienților cu sindromul colonului iritabil afirmă că balonarea este unul dintre cele mai persistente și agasante simptome.

  • Amețeli și insomnii

Mai mult de jumătate dintre pacienții cu colon iritabil prezintă stări de amețeli, dar și dificultăți în a adormi, trezirea frecventă în timpul nopții și senzația de oboseală excesivă dimineața. Principala problemă în această situație este faptul că un somn neliniștit duce la simptome mai severe a doua zi.

  • Depresie și anxietate

Nu este clar dacă sindromul colonului iritabil este exprimarea stresului sau dacă stresul provocat de colonul iritabil face pacienții mai predispuși la probleme psihologice. În orice caz, anxietatea și colonul iritabil creează un cerc vicios.

Dacă prezinți simptome ale colonului iritabil care îți îngreunează viața, este important să faci o vizită medicului pentru a obține un diagnostic. Colonul iritabil este diagnosticat în urma prezenței durerii abdominale pe o perioadă de minim șa


se luni în combinație cu modificări ale tranzitului intestinal. Medicul te poate trimite la gastroenterolog, care te poate ajuta să identifici factorii declanșatori și modalitățile de a controla simptomele.

Citește și REGIM COLON IRITABIL – CE GREȘELI FACI ÎN ALIMENTAȚIE?


Sursa: https://www.healthline.com/nutrition/9-signs-and-symptoms-of-ibs#section1

Hepatita B și hepatita C prezintă anumite similarități, însă între cele două există și diferențe importante. Asemenea oricărei forme de hepatită, ambele atacă ficatul cauzând daune serioase. Ambele pot fi transmise prin sânge și pot fi tratate cu medicamentație (care se îmbunătățește în permanență). Cu toate acestea, iată care sunt diferențele majore dintre hepatita B și hepatita C.

Transmitere hepatita B vs. transmitere hepatita C

Trebuie să stabilim, în primul rând, că singurul mod de transmitere hepatita C este prin sânge, la contactul cu o persoană infectată cu virusul în cauză sau prin utilizarea comună a aceluiași ac, de obicei in cazul injectării cu substanțe chimice (ex: etnobotanice). Numai în cazul extrem de rare se poate întâmpla ca virusul să fie transmis prin alte fluide ale corpului (au fost înregistrate câteva cazuri ale unor bărbați infectați cu virusul HIV care au transmis hepatita C în timpul actului sexual).

Hepatita B se transmite prin sânge, însă este mai comun transmisă prin fluide, mai ales în urma actului sexual. Despre hepatita B mai știm că poate fi transmisă de la mamă la făt în timpul nașterii. În acest caz, este extrem de important ca bebelușul să beneficieze de vaccinul împotriva hepatitei B în cazul în care mama are virusul.

Știm despre hepatita C că dacă o persoană a avut virusul și s-a vindecat, acest lucru nu îl face imun, el având posibilitatea să fie infectat oricând. În schimb, dacă ai avut hepatita B și te-ai vindecat, nu vei mai avea virusul niciodată.

Vaccinuri și tratamente

Deși nu putem vorbi despre un vaccin, există din fericire tratament pentru hepatita C. După cum spuneam, medicamentele evoluează constant și ne bucurăm în prezent de tratamente eficiente ce pot vindeca până la 80% din persoanele infectate cu hepatita C, depinzând de tulpina virusului. (Detalii suplimentare…). În plus, aproximativ 20% dintre persoanele cu hepatita C elimină virusul în mod natural în faza acută (primele șase luni) și nu dezvoltă o infecție cronică ce necesită tratament.

În cazul hepatitei B, există un vaccin care previne infectarea cu virusul în cauză. Cu toate acestea, cei care dezvoltă o infecție cronică nu se pot vindeca printr-un tratament hepatita B. Aceștia pot duce o viață normală fără ca virusul să provoace daune majore asupra ficatului sau pot necesita tratament pentru a menține virusul sub control. Partea bună este că 95% dintre cei care au hepatita B acuta elimină în mod natural virusul în decurs de șase luni.

Află mai multe despre BOALA SILENȚIOASĂ A FICATULUI: CARE SUNT PRIMELE SEMNE CĂ SUFERI DE HEPATITĂ?

Surse:

https://www.medicalnewstoday.com/articles/323455.php

https://hepatitisc.net/answers/expert-answer-what-are-the-differences-between-hepatitis-a-b-and-c/

Când auzim despre „regim hepatită”, primul instinct este să fugim de modificările alimentare, speriați fiind de schimbări majore, însă lucrurile stau altfel. Poate părea surprinzător, însă nu există o anumită dietă recomandată pentru persoanele cu hepatită pentru că nu există prea multe diferențe între o dietă sănătoasă a unei persoane cu hepatită cronică și cea a unei persoane ce nu suferă de o afecțiune.

În afara cazului în care suferi de ciroză sau o altă afecțiune, cum ar fi diabetul, HIV sau boli renale, dieta ta trebuie să fie una sănătoasă, însă nimic ieșit din comun.

După cum spuneam, un stil de viață sănătos necesită anumite schimbări, însă între un regim hepatită și un regim normal nu există diferențe majore. Iată o listă simplă de care trebuie să ții cont pentru a îți proteja ficatul:

  • Mănâncă regulat și ia mese echilibrate;
  • Păstrează un aport de calorii sănătos;
  • Mănâncă cereale, pâine și semințe integrale;
  • Fructe, multe fructe și legume;
  • Ia-ți doza potrivită de proteine;
  • Evită mâncărurile grase, sărate și îndulcite;
  • Hidratează-te;
  • Atinge și menține o greutate sănătoasă;
  • Evită alcoolul;
  • Ai grijă la suplimentele alimentare, prea multe medicamente pot face ficatului mai mult rău decât bine!

Cu toate acestea, o dietă echilibrată nu este completă în absența exercițiilor fizice. Ai grijă de corpul tău, iar el te va răsplăti. Pentru a îți face viața mai ușoară, află că există numeroase aplicații pentru smartphone care te pot ajuta să monitorizezi câtă mișcare faci și ceea ce mănânci într-o zi.


Iată ce aplicații gratuite îți recomandăm:

  • My Diet Coach – o aplicație care te încurajează să atingi greutatea ideală prin sfaturi inspiraționale, fotografii și premii virtuale. Este plăcută, ușor de folosit și te va ajuta să trăiești sănătos făcând schimbări mici, pas cu pas. (iOS, Android)
  • Lose it! – aplicația perfectă pentru a îți urmări aportul zilnic de calorii, activitatea fizică, mâncarea și greutatea. (iOS, Android)
  • My Fitness Pal – poți scana codurile de bare ale alimentelor pe care le consumi pentru a afla informații privitoare la valorile nutriționale. În plus, poți alege din peste 350 de exerciții fizice sau îți poți personaliza chiar tu programul. (iOS, Android)

Împreună, lista pentru regim hepatită alături de una dintre aplicațiile de mai sus pot face minuni pentru sănătatea ta. Nu ai nevoie decât de puțină ambiție, iar rezultatele se vor face observate cât de curând.

Citește și CARE SUNT DIFERENȚELE ÎNTRE HEPATITA B ȘI HEPATITA C?

Sursa: https://www.everydayhealth.com/hepatitis/tips-to-avoid-liver-damage-from-hepatitis.aspx

Hepatita, o inflamație a ficatului, poate prezenta numeroase provocări în ceea ce privește sănătatea. Așadar, obținerea unui diagnostic și începerea unui tratament sunt de o importanță majoră. Afecțiunea este, de cele mai multe ori, provocată de virusuri precum hepatita A, B și C. Cu toate acestea, poate fi provocată și de alți factori, cum ar fi abuzul cronic de alcool.

Știm despre hepatita acută că se poate vindeca uneori de la sine, fără a provoca daune asupra organismului și a sănătății. Totuși, poate deveni o boală cronică ce rezultă în daune asupra ficatului prin fibroză și inflamare, conducând în final spre ciroză, cancer și chiar deces.

Simptome hepatită – primele semnale de alarmă

Organismul uman comunică faptul că întâmpină o problemă prin semne și simptome. Totuși, care este modul ficatului de a transmite un semnal de alarmă? În momentul în care ficatul este compromis de virusurile ce provoacă hepatita, este posibil să apară și simptomele. Partea proastă este că anumite persoane care suferă de hepatită nu experimentează nici un fel de simptom, în special în primele faze ale afecțiunii.

Așadar, este foarte dificil să recunoaștem boala, ținând cont de faptul că simptomele hepatitei coincid adesea cu cele ale altor afecțiuni. În plus, simptomele variază în funcție de diferitele tipuri de hepatită.
Iată care este principalul semn alarmant care ar trebui să te îndrume către un cabinet medical:

Icterul – un simptom cunoscut al hepatitei, este acumularea unei substanțe numite bilirubină în țesuturile corpului. Bilirubina oferă bilei, un fluid produs de ficat, un aspect gălbui. Ficatul procesează, de obicei, bilirubina ca un produs rezidual, însă atunci când ficatul este afectat nu are capacitatea de a își îndeplini sarcinile în mod corespunzător. Bilirubina începe, apoi, să se acumuleze în sânge și să se scurgă în țesuturile din apropiere. Când se acumulează suficientă substanță este posibil să apară o nuanță galbenă pe piele, în special în jurul albului ochilor. Deși acesta este principalul semn, mai există și alte simptome care ar putea indica prezența hepatitei:

  • Pierderea apetitului;
  • Stări de amețeală;
  • Febră;
  • Dureri musculare sau articulare;
  • Greață și vărsături;
  • Durere abdominală

Cu toate acestea, nu uita faptul că hepatita poate fi, adesea, o boală silențioasă. Așadar, cea mai sigură cale de a te asigura că ești sănătos este să faci analize în mod regulat și să aduci schimbări pozitive în stilul tău de viață.

Citește și despre CE MÂNCĂM PENTRU A NE PROTEJA FICATUL?

 

Sursa: https://www.verywellhealth.com/an-overview-of-hepatitis-symptoms-1760105

”Introducerea sistemelor bazate pe inteligența artificială ar putea fi mai ieftină decât angajarea și formarea noului personal. Acestea sunt, de asemenea, disponibile universal și pot chiar monitoriza pacienții de la distanță” – Dr. Jorg Goldhahn, ETH Zurich.

Evoluția inteligenței artificiale va fi fie cel mai bun, fie cel mai rău lucru care i se va întâmpla vreodată omenirii.” – Stephen Hawking


În 1934, apare pentru prima dată în literatura de ficțiune o scriere despre un robot doctor. Povestea îi aparține lui Harl Vincent, se numește ”Rex” și face parte din seria ”Astounding Stories”. De atunci au trecut mai mult de 80 de ani, timp în care robotica a evoluat până într-acolo încât poveștile au devenit realitate. Medicii se folosesc de roboți chirurgicali, cercetătorii au dezvoltat nanoboți care pot pătrunde în corpul uman și acționa direct la locul cu probleme. Următorul pas în medicina paliativă este dezvoltarea roboților asistenți.

Ce au în comun Mabu, Paro, Pepper și Jibo?

La prima vedere pare o înșiruire de nume, dar este mai mult decât atât. Acești patru roboți sunt special creați pentru a îngriji pacienții la domiciliu. Deși unii dintre ei au fost introduși și în alte domenii, cum ar fi Pepper care activează și în domeniul hotelier, la bază sunt roboți asistenți.

Mabu este un asistent medical personal. El este un robot inteligent, interactiv social, care poate purta conversații ce sunt adaptate pentru fiecare pacient în parte. Mabu nu este un robot mobil, dar poate face contact vizual cu pacientul în timp ce vorbește cu acesta.

Paro este o focă albă și pufoasă, un robot interactiv creat special pentru pacienții care suferă de demență. Acesta are înglobați senzori tactili, auditivi, precum și senzori de temperatură, lumină și postură. Paro reacționează la comportamentul uman și se modelează după acesta pentru a crea cea mai bună experiență pentru pacient.

Pepper este un robot mai complex. Acesta este primul robot umanoid social care poate să recunoască atât emoțiile fundamentale ale omului, cât și chipurile. A fost creat pentru a interacționa cu oamenii atât la nivel conversațional, cât și printr-un ecran tactil.

Jibo este un robot mai complex care are funcții multiple. De la tehnologia avansată de recunoaștere facială și vocală, până la funcții complexe de conectare cu sistemele inteligente din casă, Jibo este un ajutor nu doar pentru pacienți, ci pentru toți.

Vor lua roboții locul oamenilor?

Cercetătorii sunt convinși că roboții asistenți sunt de un real ajutor pentru pacienții care sunt îngrijiți la domiciliu. De la simple conversații, până la administrarea de medicamente, roboții pot îndeplini sarcini multiple. Însă, aceștia nu vor putea înlocui oamenii, pentru că inteligența artificială nu a ajuns atât de departe încât să arate empatie. Singura formă de empatie este aceea simulată, o empatie care nu va semăna prea curând cu ceea ce oamenii pot oferi.

Totuși, medicii sunt optimiști în ceea ce privește evoluția pacient – robot asistent. Iar rezultatele pe care această legătură le-a înregistrat sunt extraordinare. Pacienții se simt bine în compania asistenților robotizați, unii chiar preferându-i pe aceștia pentru că, spun ei, le oferă companie necondiționat și nu îi dezamăgesc niciodată.

Domeniul roboticii mai are multe de oferit. Putem spune chiar că este abia la început de drum. Unde ne vor duce aceste cercetări și dacă Stephen Hawkings a avut dreptate, rămâne de văzut.

Citește și despre CARE SUNT AȘTEPTĂRILE DE LA DOMENIUL MEDICAL ÎN 2019.

Tratamentele pentru tahicardie sunt concepute atât pentru a încetini un ritm cardiac rapid, cât și pentru a preveni posibilele episoade, minimizând complicațiile. Iată pașii pe care îi poți urma pentru a evita tahicardia.

Tratament tahicardie – încetinirea ritmului cardiac alert

Ritmul cardiac alert se poate corecta de la sine și prin apelarea la mișcări fizice simple. Cu toate acestea, există situații în care medicamentele sunt necesare pentru a combate tahicardia. Metodele de încetinire a ritmului cardiac includ:

  • Manevre vagale – este posibil ca doctorul să vrea să efectueze o acțiune numită manevră vagală în timpul unui episod de tahicardie. Manevrele vagale reglează bătăile inimii și includ acțiuni precum tusea și aplicarea unei pungi cu gheață pe față;
  • Medicamente – dacă manevrele vagale nu încetinesc ritmul cardiac, s-ar putea să ai nevoie de o injecție cu antiaritmice. Aceste injecții sunt administrate la spital. Medicul ar putea să prescrie, de asemenea, antiaritmice sub formă de pastile;
  • Cardioversie – în această procedură, un șoc este trimis către inimă printr-un defibrilator extern sau prin patch-uri atașate pe piept. Curentul afectează impulsurile electrice din inimă și redă un ritm cardiac normal. Cardioversia este folosită în cazuri extreme, atunci când manevrele și medicamentele nu funcționează.

Prevenirea ritmului cardiac alert

Urmând următoarele tratamente, este posibil să previi episoadele de tahicardie:

  • Ablația prin cateter – această procedură este folosită atunci când o cale electrică suplimentară este responsabilă pentru ritmul cardiac crescut. În această procedură, medicul introduce catetere în vintre, în braț sau gât și le ghidează prin vasele de sânge către inimă;
  • Medicamente – antiaritmicele sub formă de pastile pot preveni ritmul cardiac alert dacă sunt administrate regulat;
  • Stimulatorul cardiac – unele tipuri de tahicardii pot fi tratate cu ajutorul unui stimulator cardiac, acesta fiind un mic dispozitiv care este implantat chirurgical sub piele. Atunci când dispozitivul simte un ritm cardiac anormal, emite un puls electric care ajută la reglarea bătăilor inimii;
  • Cardioverter implantabil – dacă riști să ai un episod de tahicardie care ți-ar putea amenința viața, doctorul ar putea recomanda un cardioverter implantabil. Dispozitivul este implantat chirurgical în piept și monitorizează constant bătăile inimii. Atunci când detectează o creștere a ritmului cardiac, emite șocuri electrice care reglează bătăile inimii;
  • Chirurgie – chirurgia pe cord ar putea fi necesară pentru a distruge o cale electrică suplimentară ce cauzează tahicardia.

De cele mai multe ori, apariția tahicardiei este ceva absolut normal și fiecare dintre noi o poate experimenta zilnic. Principalul mod prin care inima poate crește cantitatea de sânge ce este pompată în timpul momentelor ce implică efort sau stres este prin creșterea ritmului cardiac. Acest tip normal de tahicardie se numește tahicardie sinusală.

Ce este tahicardia?

Cu toate acestea, există alte tipuri de tahicardie anormală care prezintă riscuri, principalele fiind cea atrială și cea ventriculară. Totuși, ce este tahicardia?
Cea mai simplă definiție ne spune că tahicardia este „un ritm cardiac rapid, peste cel normal, ce apare chiar și atunci când nu executăm nici un fel de activitate”. Dacă stăm pe loc și avem un ritm cardiac de peste 100 de bătăi pe minut, se consideră că avem tahicardie.

Pentru a ne feri de ea, trebuie să știm în primul rând ce o cauzează. În funcție de tipul de tahicardie despre care vorbim, cauzele sunt numeroase și variate. În general, tahicardia sinusală poate fi cauzată de exerciții fizice, stres și anxietate, febră, medicamente și droguri.

Tahicardia atrială este probabil să apară la persoanele care fumează, consumă alcool sau beau cafea în cantități mari. În unele cazuri, este strâns legată de infarcturi și este mult mai comună la femei și la copii.

În ceea ce privește tahicardia ventriculară, aceasta este legată de tulburări mai serioase ale inimii, precum lipsa de oxigen și poate fi asociată cu afecțiuni cum ar fi sarcoidoza (provoacă umflarea pielii și a altor țesuturi ale corpului). Este, de asemenea, asociată cu probleme structurale ale inimii precum cardiomiopatia, medicamentele sau cu dezechilibrul electrolitic.

Simptomele tahicardiei – principalele semne că trebuie să mergi la medic

Când inima bate prea rapid, este posibil să nu pompeze sângele eficient în corp. Acest lucru poate priva organele și țesuturile de oxigen și poate cauza următoarele semne și simptome:

  • Dificultate în respirație;
  • Amețeală;
  • Puls rapid;
  • Palpitații (un ritm cardiac inconfortabil, neregulat);
  • Dureri în piept;
  • Leșin.

La unele persoane, simptomele tahicardiei nu sunt evidente, așa că ea este depistată doar în timpul unui control, cu ajutorul electrocardiogramei. Tocmai de aceea este important să mergi la medic, fie că experimentezi sau nu simptomele de mai sus.

Citește și despre TOP TRATAMENTE ÎMPOTRIVA TAHICARDIEI

Contrar așteptărilor, diabetul insipid nu are legătura cu diabetul zaharat. Este o afecțiune rară cauzată de prezența insuficientă a hormonului antidiuretic în organism, un hormon ce ajută rinichii să mențină o cantitate corectă de apă în corp.

Hormonul antidiuretic controlează cantitatea de apă din urină și este secretat de o glandă mică de la baza creierului, numită hipotalamus. În prezența diabetului insipid, rinichii extrag prea multă apă din sânge, fapt care conducea la urinarea frecventă și setea excesivă. Boala îmbracă patru forme:

Diabet insipid central – de obicei cauzat de traumatisme craniere sau de afecțiuni genetice rare. În acest caz, organismul nu face sau secretă suficienți hormoni antidiuretici.

Diabet insipid nefrogen – atunci când rinichii nu răspund normal la hormonul antidiuretic. Cauzele acestui tip de diabet insipid sunt, de obicei, boli genetice ale rinichilor apărute la naștere.

Diabet insipid dipsogenic – în acest caz, organismul nu poate regla cantitatea de fluide din cauza unei tulburări de producție a hormonului antidiuretic. Principalul factor de risc în acest caz este istoricul familial.

Diabet insipid gestational – apare doar în timpul sarcinii și, de obicei, dispare după naștere, însă poate reapărea la următoarea sarcină.

Cauzele apariției diabetului insipid sunt numeroase. Iată o parte din ele:

  •         Hipotalamusul nu produce suficienți hormoni antidiuretici;
  •         Daune asupra hipotalamusului produse în timpul operațiilor sau radioterapiei;
  •         Leziuni ale creierului;
  •         Tumori cerebrale;
  •         Tuberculoza;
  •         Blocaje în arterele ce duc la creier;
  •         Encefalită;
  •         Meningită;
  •         Ereditatea familială;
  •         Anumite medicamente, cum ar fi litiul.

În ceea ce privește factorii de risc, copiii sunt mai predispuși la diabet insipid în cazul în care suferă traumatisme craniene, operații pe creier, tumori cerebrale sau afecțiuni ale rinichilor. Simptomele sunt diferite de la un copil la altul, acestea incluzând setea excesivă, urinarea frecventă, deshidratarea și pierderea în greutate.

Tratarea cauzei duce, de obicei, la tratarea diabetului insipid. Acesta constă în administrarea sub diferite forme a unui hormon antidiuretic sintetic. Alte tratamente includ medicamente care determină corpul să secrete acest hormon, cum ar fi ibuprofen și pastile diuretice. Alături de acest tratament, este important ca pacientul să consume multe lichide și să se mențină hidratat constant.

Diabetul insipid poate fi permanent sau temporar, în funcție de cauza care îl provoacă. Cu toate acestea, dacă este ținut prin control cu ajutorul tratamentului, pacientul poate duce o viață normală și sănătoasă.

Află informații și despre diabetul zaharat.

Până nu de mult, printarea 3D era o utopie, un vis frumos care părea irealizabil. Odată cu evoluția tehnologiei, printarea 3D își face apariția în aproape toate domeniile. Iar avantajele sunt pe măsură.

Câți dintre noi nu ne-am uitat la seriale TV din anii ‘90, în care medici de pe nave spațiale reușeau să își trateze pacienții cu echipament medical avansat sau operațiile erau pregătite dinainte pe o hologramă 3D? Pe atunci, toate acestea erau Science Fiction. Totuși, s-a dovedit că dispozitivul de scanat, pe care dr. Beverly Crusher îl folosea în Star Trek, de fapt o solniță de sare, a devenit realitate. Așa cum multe alte dispozitive medicale care au apărut pentru prima dată în serial, au reușit să prindă viață și să ajute oamenii cu adevărat.

Ortopedia 2.0

Odată cu evoluția imprimantelor 3D, medicii au început să le folosească din ce în ce mai mult în procesul de tratare a pacienților. Dacă până acum era greu să înveți despre oase folosind schelete donate sau chiar fabricate din diverse materiale, acum lucrurile se schimbă. Dacă până acum un medic putea doar să își imagineze cum arată osul unei persoane și îl putea vedea cu adevărat doar în radiografii sau în timpul operației, acum accesul este aproape imediat, nelimitat.

Pentru a reuși să înțeleagă mai bine situația în care se află un pacient, medicii apelează acum la imprimantele 3D. Folosind scanări ale oaselor pacientului, medicii le pot reproduce pentru a le fi mai ușor să se decidă ce metodă să folosească pentru operație și chiar să se pregătească pentru acestea. În plus, este mult mai simplu să li se explice pacienților afecțiunea de care suferă. Pentru ortopezi, aceste printuri pot ajuta foarte mult în cazul implanturilor, reușind astfel să le facă potrivite pentru osul pe care lucrează și apoi să treacă efectiv la operație.   

Ieftin și bun

Oasele printate 3D nu numai că sunt ușor de făcut, în 24 de ore o machetă a osului fiind gata de folosit, dar sunt și ieftine. Ele se pot face din materiale sustenabile, la costuri reduse. Nu doar ortopezii beneficiază de pe urma folosirii imprimantelor 3D. La fel de eficiente sunt și pentru dentiști, radiologi, cardiologi și nu numai.

Un avantaj foarte important al oaselor printate este că pot fi folosite în școlile medicale sau spitalele universitare. Studenții pot lucra pe ele, greșelile nemaifiind ”fatale”. Oricând se poate printa macheta unui os nou.

Momentan, imprimantele funcționează la capacitate maximă la Universitatea din California. Ei au un laborator pentru studenți dotat cu 10 imprimante 3D, precum și imprimante care stau la dispoziția medicilor. Cei de la universitate speră ca, în curând, să poată implementa imprimantele 3D în sălile de clasă ale școlilor de medicină.

Citește și despre ROBOȚII ASISTENȚI – MEDICINA VIITORULUI MAI APROAPE DECÂT CREDEAM?

Iată cum arată aceste imprimante, cum funcționează, și care este rezultatul final:  Click pe imagine